S-a creat un fel de misticism aproape erotic in jurul identitatii de actor, iar actorul/actrita a devenit un fel de semizeu. Scenaristii viseaza la asta, directorii de casting cauta asta, regizorii complica personajele. Iti dai seama ca ceva nu e in regula cand vezi filmul. Ca undeva pe traseu – in scenariu, la casting sau pe platou – s-a pierdut esenta: oamenii reali cu imperfectiuni. Pentru mine asta e de interes.