Kamadeva

Lyrics: Mihai Eminescu Translator: Corneliu M. Popescu With the balm of lover's torment Dreaming thus, my soul to heal, I, to Kama, God of India, Kamadeva did appeal. And he came, the child imperious, Riding on a cockatoo, With a winning smile, capricious On his lips of coral hue. Wings he had, and in his quiver For his arrow did he keep Naught but scented poison flowers From the Ganges, wide and deep. Setting in his bow an arrow, At my breast he aim did take, And since then, forever weeping Do I lie the nights awake. I lie the nights awake... Thus, it was a poisoned flower Deep within my breast did send India's child of purple heavens And illusions without end. And illusions without end... without end... Romanian (original): Cu durerile iubirii Voind sufletu-mi să-l vindec, L-am chemat în somn pe Kama - Kamadeva, zeul indic. El veni, copilul mândru, Călărind pe-un papagal, Având zâmbetul făţarnic Pe-a lui buze de coral. Aripi are, iar în tolbă-i El păstrează, ca săgeţi, Numai flori înveninate De la Gangele măreţ. Puse-o floare-atunci-n arcu-i, Mă lovi cu ea în piept, Şi de-atunci în orice noapte Plâng pe patul meu deştept... Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ş-al iluziei deşerte.