Scooby

Ce înseamnă dragoste? Să înțelegi că iubirea și răbdarea pot naște doar iubire și încredere. Înseamnă să știi cât să înaintezi, cât să dai înapoi și cât să rămâi pe loc. Înseamnă să știi cât să ceri, când să ceri și cum să ceri. Pe scurt, înseamnă să fii prezent, cu inima, cu mintea, cu trupul și cu sufletul. Înseamnă să fii prezent de-a întregul. 360 de grade. Înseamnă să simți toate emoțiile și să le trăiești cu capul sus, drept și stăpân pe ele. Asta înseamnă dragostea. Nicidecum delăsare. Delăsarea propriei ființei sau propriilor emoții. Înseamnă să știi să-ți înfigi picioarele în pământ când trebe să fii tare dar și să le muți când este vremea să-l inviți pe celălalt înspre tine. Un om și un câine. Atâta am fost până acum. Un câine care a înțeles că singurul fel de a scăpa de factorii de stres este prin atac. Prin atac direct, negândit. Acel câine a dat de un om care a înfipt picioarele în pământ și a zis: asta nu mă va face să plec. Găsește altă cale. Pentru primă oară, Scooby a fost pus în situația să gândească și să caute alte soluții. Le-a găsit. Dup-aia acelea nu au mai fost bune și l-am pus să caute alte. Le-a găsit. Iar i-am spus că acelea nu mai sunt bune și i-am cerut să caute alte cu mine. Am întins întrebarea, am primit răspuns și de atunci tot găsim soluții împreună. Aici o filmare mai lungă cu tot ce-am apucat să filmez. N-am filmat prima ședință. A fost prea intensă și nu mi-a stat capul la așa ceva. De-asemenea toate momentele cu adevărat periculoase nu sunt filmate din același motiv că a fost nevoie să fiu prezentă cu câinele și nu-mi a stat capul să sprijin aparatul de filmat undeva. În prima ședința tot ce am făcut a fost tehnica de Mirroring ca să învețe Scooby că dacă el sare să atace și se aruncă pe poartă și dă să ma prindă și mă latră, eu nu doar că nu dau înapoi ci mă apuc și eu să sar în aer și să urlu și să bat în poartă. Dacă el se liniștea, mă linișteam și eu. Dup-aia am început să îi explic că dacă se îndepărtează de poartă și îmi cedează spațiul, se întâmpla lucruri bune. Restul ședințelor sunt dansuri de apropiere unde am împins limitele lui de presiune și i-am schimbat abordarea la factori de stres. Am introdus presiunea prezenței mele și i-am explicat că există alte modalități de a scăpa de acea presiunea înafară de atac. Apoi am introdus presiunea lesei ca instrument de comunicare și nu de îngrădire. La câteva ședințe am hotărât să-l castrăm pentru a îmbunătăți șansele de reabilitare și integrare mai ușoară într-o familie cu doi copii mici. Am apelat la serviciul veterinar de specialitate pentru tranchilizarea câinelui de la distanță. Doar așa am putut să-l transportăm în siguranță la cabinetul veterinar fără să creem un conflict care ar fi aruncat munca împreună înapoi la zero. De la câine care vroia să rupă bucăți din orice om, acuma Scooby a învățat că pot fi un bun companion în viața. A învățat că știu lua alegeri bune și să se încreadă în mine și în capacitatea mea de a gestiona situațiile stresante sau de criză. Ne-am legat prin răbdare și prin încredere. Acuma e rândul oamenilor lui să învețe să fie oamenii de care el are nevoie ca să se simtă în siguranța lângă ei. Să simtă că nu este nevoit să ia nicio decizie fiindcă ei le știu lua și duce orice situație la bun sfârșit. Așa că… începem muncă. Monica, Gérard sunteți pregătiți? Scooby este! Tot ce am folosit ca echipament în reabilitarea lui Scooby a fost o lesa lungă și o martingala. E nevoie de cât mai multă inima și cunoaștere, nu de cât mai multe unelte. #cuinimaînainte #dogdharma