Come dear p2

Lyrics: Mihai Eminescu Translator: Corneliu M. Popescu Now the distant bagpipes' croon Does the sacred night invade, While appears the climbing moon O'er the silver beech-tree's glade. And amidst the boughs her light Does enchanted shadows trace; And I lose my senses quite Gazing, dear, upon your face. But you sigh and turn away, You would dwell, yet do not dare, You would go, and yet you stay, Angel, you with hanging hair. Look, the water's iridescent Where the moon in splendour shines. And within the lake her crescent Its sweet loneliness enshrines. Romanian (original): Tânguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atâta drag, Pe când iese dulcea lună Dintr-o rarişte de fag. Îi răspunde codrul verde Fermecat şi dureros, Iară sufletu-mi se pierde După chipul tău frumos. Te desfaci c-o dulce silă, Mai nu vrei şi mai te laşi, Ochii tăi sunt plini de milă, Chip de înger drăgălaş. Iată lacul. Luna plină, Poleindu-l, îl străbate; El, aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate.